de Daniela Topîrcean

Văd mâinile tale
când îmi privesc mâinile,
mâinile tale iubitoare
mâinile tale - aripi ocrotitoare ...
aud glasul tău blând 
când rostesc un cuvânt,
văd strălucirea ochilor tăi 
în ochii mei vibrând ...

Privindu-mă, în oglindă te văd ... 
văd lângă mine și alte femei
care cu dragoste copiii își cresc,
noi toate, de la Dumnezeu
o misiune divină am primit,
și-atunci cu dragoste zâmbesc ...

Dar spune-mi blândă mamă,
cum să împac zâmbetul că-mi port 
mai departe prin lume misiunea,
cu lacrima în mine trăitoare,
căci ai plecat spre alte spații
în zi geroasă de Ianuarie
și doar pe țărmul unui vis
apari divin să mă îmbrățișezi,
cum faci acum, 
când scriu acest manuscris ...

Când mi-e dor de tine 
mă privesc în oglindă,
și ca-n copilărie te văd zâmbind,
transpari diafan într-un zâmbet
ce luminează chipul meu
iar clipa aceea îmi pare sublimă;
Atunci devine ACUM, ACUM e mereu ! 

24.02.2021

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay