de Manuela Timofte

Sunteți bărbatul indicat a fi adorat de popor…

Vasile Alecsandri

Rândurile de mai sus fac parte dintr-o scrisoare adresată de marele poet colonelului Alexandru Ioan Cuza. Vasile Alecsandri era și el pe lista candidaților la domnie, dar a făcut o altă alegere. De ce?

Interese personale sau interesele unei nații?

Pentru această întrebare, poate că fiecare caută un răspuns care să coincidă cu ceea ce dorim cu toții. Să vedem că aleșii țării pun mai presus interesele nației decât interesele personale … Ce s-a întâmplat în preajma Unirii Principatelor?

În bătaia pentru putere, înainte de alegerile din Moldova 1858, luau ființă tot mai multe grupări și partide. Singura soluție era ca să se iasă din această situație. Atitudinea poetului a fost: “trebuie să ieșim din această situație și să salvăm țara printr-un act de abnegație.” 

Adunarea Electivă din Moldova a înțeles însemnătatea actului ce urma a fi înfăptuit. Astfel, cei ce făceau parte din ea, s-au ridicat deasupra intereselor personale votând un singur candidat.  Pe lista cu cei 40 de candidați la domnia Moldovei, se afla și poetul Vasile Alecsandri.  

În sala de ședințe, poetul a spus: “Domnilor, împrejurările sunt mai grave ca niciodată; ambiția s-a strecurat în sufletele câtorva dintre noi și ne-a făcut să uităm interesele țării de dragul intereselor noastre personale. Vrem noi oare să pierdem sau să salvăm țara? Vrem noi oare să o dăm pradă dușmanilor?”. Deși “partida” cea mai puternică era cea reprezentată de el, poetul a renunțat la toate drepturile la tron și și-a dovedit atașamentul față de interesele supreme ale țării. În urma renunțării lui de a candida la tron, mai rămăseseră doar două grupări: cea a lui Negri și cea a lui I. Catargi. Acum, în partida lui Negri erau mulți care nu îl doreau nici pe acesta ca domnitor și l-au propus pe Cuza. 

În noaptea dinaintea alegerilor, Mihail Sturdza a pus 300000 de ducați la dispoziția deputaților pentru a-și face un partid. Poetul spune că “nimeni nu s-a atins de aurul său blestemat.” A doua zi, Sturdza nu a avut nici un vot în Adunare. În schimb, atacurile de apoplexie pe care le-a avut, l-au făcut să ceară să i se ia sânge de două ori.

Cu câteva zile înainte de alegeri, a fost pus pe lista deputaților și prințul Grigore Sturdza. În ajunul alegerilor domnitorului, Vasile Alecsandri urcat la tribună, a încercat să îl determine pe acest prinț să renunțe la a candida la tron, arătând astfel că nu interesele personale au nevoie să primeze, ci ale țării spunându-i: “dacă aveți o adevărată inimă de român, urcați des la tribună pentru a apăra drepturile țării, urcați-vă pentru … a declara că renunțați la pretențiile dvs la tron.” 

Adunarea a decis votarea împotriva admiterii acestui prinț la tron și el a fost respins cu o mare majoritate de voturi. 

Cum s-a făcut alegerea?

Tot din scrisorile poetului Vasile Alecsandri aflăm modul în care s-a votat. Deși nu exista tehnologia de care ne bucurăm noi, votul a fost deschis și direct. Poetul scrie: “Fiecare deputat, a urcat pe rând la tribună, pentru a face jurământul obișnuit: cu mâna pe Evanghelie, fiecare a trebuit să spună: Giur și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor! Pe urmă, când a venit rândul scrutinului,  fiecare a trebuit să declare pe față numele candidatului său și să-l înscrie pe un pergament pregătit în acest scop.”

Alegerea lui Cuza ca și domnitor al Moldovei, a fost nu doar primită cu bucurie, dar din rândurile scrisorilor poetului, timp de trei zile, locuitorii Iașului s-au dedat la adevărate “nebunii”. Tot el spune că “mase de oameni purtând torțe și tablouri alegorice, străbăteau străzile strigând: “Trăiască Domnul!”

Se povestește că în bucuria lor, românii l-au înconjurat pe Vasile Alecsandri strigând “Trăiască poetul! … Să cânte muzica! … Cântați, măi, Hora Unirii, că Vasile Alecsandri a făcut-o!”

Dacă poporul era bucuros de alegerea făcută, cei ce se considerau mai presus de omul de rând, mai presus de popor erau cuprinși de o durere imensă. Pentru ei, ceea ce se întâmpla, părea ceva imposibil, era un adevărat coșmar. Umilința le-a fost și mai mare pentru că trebuiau să facă “sluj” în fața lui Cuza. Cu toate acestea, boierii cei mari, inclusiv cei doi Sturdza s-au închinat noului Domnitor.

Unirea din 24 IANUARIE 1859

În 24 Ianuarie 1859, tot Cuza este ales domnitor și de către Adunarea Valahă. Această dublă alegere a lui Cuza a însemnat unirea celor două Principate. În felul acesta, Dorințele Unirii s-au realizat. 

Vasile Alecsandri a devenit Ministrul Afacerilor Străine, iar printre rândurile adresate domnitorului, spunea:

Rolul dumneavoastră, în afară de măreția pe care i-o dau chiar evenimentele, are de asemenea și părți grele. Încercați, deci, să dați strălucire primului efect pe care îl veți produce, căci foarte adesea, totul depinde de prima impresie. Sunteți bărbatul indicat să fie adorat de popor

– Vasile Alecsandri

Românii au înțeles că doar uniți pot fi puternici. Doar uniți pot trăi în țara lor fără a fi conduși de “străini”. Au înțeles că au nevoie de Unire, de Unirea tuturor românilor. 

În Discursul său de la Paris din 27 decembrie 1848, C. Negri spunea: “Suntem milioane de români! … Ce ne lipsește ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai Unirea! Să trăiască dar Unirea românilor!“

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere.

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!”

– Hora Unirii, Vasile Alecsandri

Să trăiască dar Unirea românilor!

Surse:

  • Magazin Istoric, decembrie 1981
  • Magazin Istoric, februarie 1982
  • Poezii Alese, Vasile Alecsandri, Editura Minerva, 1974

Credit imagine: Pinterest