Scrisoare către 2021

Te uită cum … 

(scrisoare deschisă către 2021)

de Issabela Cotelin

Te uită cum ninge decembre… E decembrie și sunt ultimele zile din cel mai straniu an din viața mea, atât de bun și-atât de rău în același timp. Mă uit pe geam cum plouă de câteva zile interminabil, ca într-o toamnă prea târzie. Nu prea ies din casă ba de ploaie, ba de restricțiile autorităților din cauza unui virus și mai ciudat, așa că o să te rog să aduci tu, An Nou, un an cu anotimpurile mele, pe care le știam de când eram copil și le învățam la geografie sau liberă, pe străzi. Și fă ceva și cu virusul ăsta, te rog.

Și focul s-aud cum trosnește… Mi-e cam frig, An Nou, și nu numai de gânduri, ci frig, frig efectiv, de la caloriferele reci ale acelorași autorități. Simt cum mi se lipește uneori căldura sufletească de pereții reci, se opintește în ei ca într-o barieră și parcă e o luptă, cine pe cine să învingă. Adu-mi răcoare vara, An Nou, și căldură iarna, te rog, așa știam eu că e bine.

Nu râde, citește-nainte… Tot citesc, An Nou, cu înverșunare, dar știrile din anul vechi au fost urâte. Numai știri în care nu mai avem voie să ne spunem pe nume, pe culori, că suntem bărbați sau femei, negri sau albi, numai statistici. Adu-mi, te rog, An Nou, oameni buni și vești frumoase.

E ziuă și ce întuneric… Așa e și-n casele în care nu-i lumină. Se-ntunecă devreme în decembrie până când soarele vine iar pe partea mea de planetă. Oamenii țin lumânări aprinse, să se vadă unii pe alții. Fii bun, An Nou, adu lumină-n casă pentru toată lumea. Să fie lumină, doar așa era vorba la început.

Te uită, zăpada-i cât gardul… Știu, ți-am zis la începutul scrisorii mele că n-avem zăpadă, dar unii n-au nici gard. Atunci cum să măsoare ei zăpada care va veni, până la urmă? Adu, te rog frumos, An Nou, un acoperiș pentru cei care n-au încă, și-o să vezi că își fac apoi gard singuri la el.

Și vino și tu mai aproape… Adu, An Nou, aproape oamenii care se iubesc. Nu mai lăsa despărțiți copiii de părinți, cred că ți-e drag și ție să fii sărbătorit și trăit cum se cuvine.

Sau zilele mele, totuna… N-aș mai vrea să-mi fie la fel ziua de ieri cu cea de azi și cu cea de mâine. Mi-aș dori să le deosebesc, să le umplu cu prieteni, cu drumuri, cu lucruri de făcut și de învățat. Adu-mi zile senine, An Nou, te rog.

Mai spune s-aducă și ceaiul… Ceai am. Ceai încă se găsește, la ceai nu sunt cozi. Se face ușor, apă rece și gaze am. Avem, noi, cei de la oraș. Dar iarăși am auzit că nu au toți. Fă o minune, An Nou, adu-ne tuturor căldura ceaiului băut la gura sobei spre asfințit, în timp ce te-așteptăm, cu speranță și cu încredere, căci noaptea dintre ani ar trebui să fie magică.

Scrisoarea postată inițial aici:  https://masticadoreseeuu.wordpress.com/

Imagine de illusion-X de la Pixabay 

3 comentarios en “Scrisoare către 2021”

    1. Cu mult drag!
      Mulțumesc pentru faptul că nu te-ai dat înapoi de a răspunde colaborării și de a-ți oferi creațiile tuturor celor doritori să le citească!
      Anul Nou să fie așa precum ai spus, unul bun pentru fiecare și pentru Toți!

      Le gusta a 2 personas

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s