Melancolia Bărăganului

de Florin Petrescu

Iată-ne și cu un nou articol după multă vreme. De această dată ne amintim de copilărie, de nostalgia vacanțelor în satul din Bărăgan.

Poate mulți ați avut bucuria de a trăi pe viu toridele veri în câmpia ialomițeană sau în regiuni apropiate. Cum să nu ne amintim cu drag de mersul cu căruța la câmp, de cireșele coapte din iunie, de mersul la pepeni, de culesul porumbului sau al tutunului, a, și să nu uit, de amărăciunea aceea a tutunului care se resimțea și atunci când era înșirat și pus la război până se usca, și printre altele mai țin minte de scărmănatul și torsul lânii sau de mirosul acela de pâine caldă făcută de bunicile noastre în cuptorul de lut sau de turtelele făcute cu aluatele de dospit și coapte la plită afară și cel mai fain….liniștea aceea a amiezii in Bărăganul rural. Sigur, se mai nimerea pe timpul verii in orice parte a zilei sa mai treacă și câte un avion de prafuri deasupra, acesta fiind unul din momentele preferate. Și acum, ca un copil mic mă entuziasmez când văd avionul de prafuri vara la noi in zonă,.. haha … tocmai pentru a-mi aminti de vremea copilăriei. Are și mai mult farmec atunci când ai casa undeva în marginea localității, aproape de câmp.

Din punct de vedere istoric, locuitorii județelor din Bărăgan sunt destul de amestecați. O bună parte sunt urmași de țărani proveniți din alte zone ca Buzău,Prahova sau Ardeal, alții iși au strămoșii în Balcani. Mereu poți auzi pe câte cineva aici, in zonă, zicând că bunicul lui a fost bulgar sau că strabunica a fost machedoancă ori grecoaică… De asemenea, e o realitate și nu avem de ce s-o ascundem, faptul că și aici ca și in alte părți din țară sau din Balcani au fost asimilați numeroși țigani.

Oricum, melancolia Bărăganului are farmecul său, iar dacă ai amintiri aici, e greu să te desprinzi de ele. Rămâi cumva atașat și ai sentimentul nostalgiei.

Postat inițial pe: https://turismsiculturainbalcani.wordpress.com

Fotografii: Google